O mână de-ajutor

de Anca Elena Petrache
(12.01.2010)


Copil fiind gândeam la viata mea
Si îmi doream când voi fi mare
Să urc si să devin o mică stea
Si pentru asta-mi căutam cărare.

Anii lumină trec si înca mică sunt
Cărarea o găsesc si-o pierd în căutare.
Cu lacrimi si lumină în care mă afund
Pierd si găsesc mereu dreapta cărare.

Lumina mea se vede azi…
Când calea-i a apus demult
Nu stii pe ce cărare cazi…
Stergi praful si zâmbesti mai mult.

Si când va fi mai greu, asa să fie!
Lumina-mi va răsfrange bucurie
Si-am să-ti întind o mană de-ajutor
Când mă vei căuta, sau poate un picior.

Când prin căderi si ridicări ne înăltăm
Muntii interiori clădind, intelepciune
Dobândim în clipa-n care ne-ascultăm
De-aceea viata noastră-i o minune:


Pentru că putem oricând să zâmbim.