o veche mare plina

Sunt o foarte norocoasa casa de suflet pentru ca il simt. Imi place viata mea si spun de o mie de ori asta pentru ca soarele rasare din mare intr-un univers mare luminand Pamantul care seamana cu o pizza, iar apa se revarsa-n cascade printre planete formand lacrimi de stele cazatoare. Imi ador viata pentru ca sunt un sens giratoriu al unei intersectii de numeroase drumuri bune. Le parcurg pe toate in asta viata pana la limita…sau nu si revin mereu in centru ca poate asta o fi rolul meu, sa indrum oamenii ce trec prin intersectia mea. Casa mea de suflet se umple de lumina si simtire din miile de persoane cu margaritare in inimi intalnite, din ganduri deosebite despre trecut, prezent si viitor, unde prezentu-i cel mai insemnat si totodata ignorat. E atat de natural sa vorbesti cu cel de langa tine despre sentimentele de ACUM, desi o faci atat de rar. “Cum te simti acum?”

Salut delfinii cu inima iar ei, in salturi, imi raspund veseli. Cantam o multime de voci si instrumente si imbatam focul cu rasetele noastre. Iubim intens clipe si le transformam in eternitati. Ador briza realitatilor boeme ale cuvintelor rostite pe nisip, la rasarit si folosesc mii de sentimente ca sa-mi imbrac inima in haine stralucitoare ca apoi sa-mi scanteieze privirea si sa nu ma opresc din zambit.

Iubesc clipa de acum pentru ca simt intens si pentru ca am cunoscut Oameni. Pasiunea pura ma imbata si admiratia pentru frumos si bun si “ei” creste pana la Zenit. Si eu voi fii asa, Promit!

A, da! Si cat de mult inseamna o imbratisare…! Adorm in melodia primei raze de soare si ma scufund intr-o mare de visare…
16.08.08