Peisaj de toamnã
de Elena Anca Petrache ( 16.11.08)
Pe-un cer de plin albastru,
şi soarele ascuns,
Îmi creşte copacul măiastru,
Cu roşiile-i frunze-n sus.
Pe fata mea se oglindeste lacul,
În cer îşi are rădăcina copacul,
şi-l cresc până la mare,
Ca sã-l hrănească cu sare.
Pe-un nor îmi pluteşte dorinţa,
Din inimă-mi creşte pasiunea,
După mine-alearga raţiunea,
şi împreună-mi deschid portiţa.
Zâmbesc. Nu pot să intru azi.
Încă nu e seară
şi uite mulţimea de brazi,
Ce mă aşteaptă afară!
Mai rămîn doar puţin,
Sã le întind si lor visul,
Apoi împreună venim,
Să-mi împlinim scrisul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
What's on your mind?